Tensiunile musculare au ajuns să facă parte din viața noastră, de parcă au fost prezente în corpul nostru din totdeauna.
Astazi am auzit de la două persoane diferite, de vârstă apropiată ( aproximativ 40 de ani) că eu trebuie să înțeleg că ele nu reușesc să se relaxeze niciodată. Un lucru de-a dreptul șocant pentru mine. Înțeleg perioada dificilă prin care trecem cu toții, totul este pe fugă, stresul este deja cel mai important factor de îmbolnavire la nivel Mondial, desi încă nu a fost trecut pe primul loc de OMS, iar toate acestea duc la o tensionare permanentă la nivel muscular.
Să vă explic puțin cum se întâmplă lucrurile în interiorul organismului.
Musculatura pentru a reuși să producă mișcarea corpului sau a unui segment, se folosește de molecula de ATP(adezin trifosfat) pe care, printr-un proces chimic o transformă în energia de care are nevoie. Ca în orice reacție chimică, există factori( mușchii și ATP-ul) reacție(contracția), dar și un rest( acidul lactic; pe principiul totul se transformă, nimic nu se pierde).
Tensionarea severă se întâmplă atunci când aceste contracții musculare ajung să fie produse de o altă reacție chimică, de această dată hormonală, produsă de stres.
Trebuie să înțelegem că organismul nostru este un mic univers foarte bine structurat, care este ”gestionat” de creier cu ajutorul unor stimuli. Atunci când nu este vorba de automatisme, de cele mai multe ori sistemul nervos se folosește de anumiți hormoni pentru a transmite înformația către organism. Aici intervine partea cea mai interesantă. În cazul stresului creierul revarsă în organism o cantitate de hormoni care să reușească să gestioneze situația/cazul care ne stresează în trei feluri:
- Atacă
- Fugi
- Incremenește
Pentru fiecare dintre aceste situații corpul are nevoie de o energie enormă care să se producă într-un timp scurt. De aceea cantitatea de hormoni care să ”gestioneze” situația este considerabilă, și este împraștiată în tot organismul pentru al băga în stare de alertă. Aici trebuie să pomenim următoarele pârghii, principale, de care creierul se folosește pentru a produce efectul dorit :
– inima: pulsul crește, pentru a transmite cât mai mult sânge către periferie( musculatură)
– plămâni: accelerarea respirației este foarte importantă pentru a cește nivelul de oxygen pe care inima trebuie să il transporte către mușchi
– mușchii: intră în stare de alertă contractându-se pentru ca propulsia corpului în atac sau fugă să aibe un timp cât mai scurt, iar în cazul încremenirii să producă nemișcarea în orice condiții.
Dar nu se oprește aici toate organele fiind sub ”sechestrul” hormonilor.
Din păcate, deși omenirea a evoluat exponential în ultima perioadă, creierul nostru se bazează pe aceleași principii ca ”pe vremea străbunicilor”, în încercarea lui de a ne proteja.
Ce se întâmplă?
Deși se poate că amenințarea să nu fie una de viață și de moarte, ca atunci când te fugărește un leu, ci doar un telefon amenințător de la celălalt capăt al lumii, creierul va reacționa în același fel. Adică va revărsa hormonii în tot corpul pentru a te salva de la ”moarte”. Problema este că o astfel de ”revărsare” de hormoni are efecte secundare pentru o perioadă de până la 5 ore( după unii cercetători și mai mult). În toată această periodă musculatura stă într-o ”semi-contracție” pentru a fi pregătit să o i-a la goană. Bineînțeles că corpul nostru după cum vă povesteam la început este un cumul de trilioane de reacții chimice pe secundă, de aici deducem cum de tesniunile musculare au ajuns să fie o ”normalitate” în viața noastră, corpul nereușind să elimine excesul de acid lactic( restul procesului chimic necesar contracției) din organism, deoarece lipsind cu desăvârșire atacul/fuga, nu se mai produce și creșterea sporită a microcirculației care să ”spele” musculatura de acidul lactic în exces. De aici rezultă nodulii aceea dureroși.
Dacă ați avut răbdare să lecturați până aici, vă rog să vă evaluați strict ziua de azi și să vă găndiți de câte ori v-ați enervat de lungul zilei și pentru câte zile aveți deja organismul pregătit de fugă.
Cam acesta este procesul ” pe scurt ” al producerii tensiunilor musculare locale( ceafă, umeri, omoplați, maxilar) sau de ce nu generale.
Recomandările noastre:
Cea mai la îndemână variantă este o baie fierbinte cu doi pumni de sare.
Dacă nu sunteți fani ai apei fierbinți, puteți apela întotdeauna la masaj: de relaxare, therapeutic, de drenaj limfatic, toate aducând bunăstare pe mai multe planuri.
Sauna vine și ea cu beneficii considerabile în această situație, reușind să producă o crestere a circulației periferice( și spălare de acid lactic) fără a fi necesară contracția musculaturii, care ar crește din nou nivelul acidului lactic.
Strechingul are și el un efect de relaxare, putând prin exercițiile specifice să relaxeze chiar și musculatura profundă.
Deși pare împosibil doar noi putem să gestionăm reacția înterioară la factorii externi, iar pentru a reuși avem și câteva sugestii.
Faceți sport. Prin mișcare se produc alți hormoni( de placere/ dopamina; de fericire/serotonina, de relaxare/ relaxină) care contra-balannsează cantitatea de hormoni de stress( adrenalina, norepinefrina sau cortizolul).
Înotul poate aduce o bunăstare crescută în viața noastră plină de aventuri cotidiene. Apa este factor primordial în viață, iar controlul respirației la înot forțează creierul să elimine gândurile cotidiene și să se concentreze pe focusarea interioară.
Yoga este unul dintre cele mai recomandate remedii pentru stres, venind în ajutor atât cu partea de exerciții de relaxare, cât și cu partea de meditație și totodată de eliminare de factori externi care ne consumă pe dinăuntru.
Dacă nici una din avriantele de sus nu vă este la îndemână sau nu le agreați vă mai răman și alte variante la îndemănă. Una din ele poate fi o terapie alternativă de tipul ThetaHealing sau de ce nu Psihoterapia.